Dacă l-ai trezi din somn, ce ar spune despre tine?
Legătura invizibilă între conflict, sensibilitate și luptele de putere care ne îndepărtează. Plus cărți și dialoguri relevante
Salutare, drag părinte pe sârmă💜
În ultima perioadă, citind postările și comentariile din comunitate, m-a urmărit o întrebare cam… incomodă: Cine este, cu adevărat, susținătorul nr. 1 al copilului tău?
Pentru că, de multe ori, din cele mai bune intenții, ajungem să ne poziționăm împotriva copilului, nu alături de el.
Vedem asta mai ales în momentele tensionate: când copilul „se opune”, când nu cooperează, când e prea intens, prea sensibil, prea mult.
Din afară, pare că e despre disciplină, limite, autoritate.
În profunzime, însă, pare că e despre lupte de putere: cine are dreptate, cine cedează, cine câștigă.
Și adevărul greu de digerat e acesta: copiii nu au nevoie să-i învingem. Au nevoie să-i susținem.
Când sensibilitatea e confundată cu „problemă”
Un prim loc unde apar multe rupturi este în relația cu copiii sensibili. Eu însămi simt că am fost un astfel de copil și am recunoscut diverse aspecte în ambii mei copii. Sunt o norocoasă😁, în condițiile în care hipersenzitivitatea se manifestă la 20% dintre copii.
Am scris recent un articol despre hipersenzitivitate, tocmai pentru că mulți copii ajung etichetați drept „dificili”, „prea emotivi”, „drama queens”, când, de fapt, ei simt lumea mai intens. Nu e o tulburare, este o modalitate specifică a creierului de a procesa informațiile, atât din mediul exterior, cât și din interiorul corpului.
Ce este hipersenzitivitatea și cum arată ea la copii
Un copil hipersenzitiv nu are nevoie de mai mult control din partea noastră.
Are nevoie de un adult care să fie de partea lui, chiar și atunci când comportamentul lui ne apasă butoanele.
Ce ne-a arătat întâlnirea cu Gáspár György
La clubul de carte cu Gáspár György am vorbit mult despre conflict, dar și mai mult despre poziționare:
sunt eu în relație cu copilul meu sau într-o confruntare cu el?
încerc să câștig sau încerc să înțeleg?
știu să mă cert deștept, și să păstrez conexiunea intactă?
Dacă n-ai fost la întâlnire, am adunat aici toate resursele: idei-cheie din carte, impresii, fragmente din discuție și concluzii care au rămas cu noi.
Ceva cu care am rezonat și care se aplică în toate relațiile - mai ales dacă vorbim de cele cu miză mare, cum e relația de cuplu sau relația cu copiii - este că pentru a putea învăța să folosim conflictul constructiv, e nevoie să fim de acord cu cearta, să n-o mai evităm, să nu mai băgăm totul sub preș.
Următorul club de carte: despre un băiețel care nu s-a simțit susținut
În ultima săptămână a lunii februarie ne vedem la clubul de carte PPS pe baza cărții „Băiețelul care nu a primit cadou”.
Autoarea, Alexandra Bulac, va fi prezentă la ambele ediții ale clubului, pe 25 februarie ediția fizică și pe 24 februarie online.
Iată ce spune chiar ea despre carte:
Cartea explorează modurile în care adultul de azi este rezultatul direct al copilului care a fost neglijat ieri. Vei vedea cum obsesiile financiare sau nevoia de control ale unui părinte afectează povestea copilului pe termen lung. În același timp, vei descoperi și cât de multe comportamente provin din rănile noastre nevindecate. Propun această lectură ca pe o oglindă: ne vom uita la personajul Rareș pentru a ne înțelege mai bine pe noi înșine și pe cei apropiați și, mai ales, pentru a le oferi copiilor noștri un viitor emoțional mai liber, neumbrit de fricile noastre vechi.
Și când lupta de putere nu e doar cu copilul…
Interesant e că aceeași dinamică apare și în alte relații din viața noastră.
Inclusiv în relația cu banii.
În workshopul susținut împreună cu Banometru, a apărut des ideea de control, frică, rușine și reacție automată – exact aceleași ingrediente ca în luptele de putere cu copiii.
👉 Înregistrarea workshopului este disponibilă în exclusivitate membrilor comunității noastre.
Avem nevoie și de stabilitate financiară pentru a fi cât mai stabili emoțional pentru a face față tuturor provocărilor, iar informațiile și resursele din înregistrare sunt o bună bază de pornire. Aflați și ce pași ulteriori puteți face, totul gratuit.
Un exercițiu mic (și un indiciu despre ce urmează)
În multe conflicte cu copiii, ajungem fără să vrem într-o luptă de putere. Nu pentru că vrem să dominăm, ci pentru că ne sperie emoțiile lor, intensitatea, pierderea controlului.
Azi dau din casă, cum îmi place mie să spun🤪 și îți împărtășesc un exercițiu simplu, inspirat din principiile ScreamFree:
Parenting în stil judo
Nu opune rezistență emoției copilului.
Nu intra frontal în conflict.
Dă-te din calea lui (conflictului).
Concret, fii atent(ă) zilele acestea la câte ori spui:
„DA, DAR…”
și încearcă să-l înlocuiești cu:
„DA, ȘI…”
Nu ca să renunți la limite, ci ca să rămâi în relație.
Rezistența creează rezistență. Prezența creează siguranță.
De la „știu” la „practic”
Acest tip de reglare – ieșirea din lupta de putere, rămânerea calmă, reconectarea – nu se învață teoretic. Se exersează. Zi de zi. Și nu singur și fără susținere și ghidare.
De aceea, în primăvară pregătesc primul meu program ScreamFree:
un spațiu de lucru în grup mic, pentru părinți care știu mult, dar în momentele tensionate vor să poată face diferit.
Rămânem pe sârmă. Dar mai ancorați.
O să mai povestim. Deocamdată, las ideea aici și dacă îți folosesc aceste mici exerciții din fiecare ediție a newsletter-ului, scrie-mi. Mă ajută să știu că îți sunt de folos🥰
P.S. Data trecută ți-am promis că te întreb cum a mers exercițiul cu aprecierile🧐😇 Ei, cum a fost?
Și eu l-am făcut, să știi. Și s-a văzut într-o atmosferă mai pozitivă, un spațiu mai sigur și propice conectării.
Atât de la mine de data asta, vin cu vești speciale despre poveștile pe sârmă la final de drum… o ușă se închide, se deschide o fereastră, știi tu că eu sunt optimistă, poate prea🥹🤣
Să ne revedem sănătoși și dornici să (re)descoperim bucuria de a fi părinte. Împreună.
Cu prietenie,
Adina